Canini incluși

Un dinte inclus se traduce simplu printr-un dinte blocat care nu poate erupe pe arcadă.

Pacienții au adesea probleme generate de molarii de minte incluși. Aceștia rămân “blocați” în spatele arcadei și pot genera infecții dureroare, precum și o serie de alte probleme. Deoarece rolul lor funțional este adesea neglijabil, aceștia sunt extrași prentru a preveni apariția problemelor.

Caninul superior este al doilea cel mai frecvent dinte inclus. Spre deosebire de molarul de minte, caninul este un dinte important în arcada dentară, cu rol funcțional major. Acesta are cea mai lungă rădăcină dintre toți dinții existenți pe arcadă și o poziție decisivă, fiind primul dinte care ia contact la închiderea gurii, ghidând restul dinților într-o mușcătură corectă.

Caninul este ultimul dinte dintre dinții frontali. El erupe în jurul vârstei de 12-13 ani. Dacă este inclus, se fac toate eforturile să fie adus pe arcadă. Aducerea lui pe arcadă implică aplicarea unui aparat fix și o etapă chirurgicală de descoperire a dintelui și de ancoraj la nivelul lui. Tehnicile implicate în ajutarea erupției caninului pot fi folosite la oricare alt dinte inclus. Caninii maxilari pot fi incluși palatinal (în cerul gurii) , în mijlocul arcadei alveolare sau vestibular (spre exterior).


Cu cât pacientul este mai în vârstă, cu atât scade posibilitatea unui dinte inclus să erupă singur pe arcadă, chiar dacă are spațiu suficient pentru a fi încadrat.

Asociația Americană de Ortodonție recomandă o ortopantomografie de screening și o examinare dentară pentru fiecare copil, în jurul vârstei de 7 ani. Medicul ortodont poate surprinde precoce o eventuală înghesuire dentară, dinții supranumerari sau alte formațiuni care pot favoriza o incluzie canină. Poate fi necesară aplicarea timpurie a unui aparat dentar pentru crearea de spațiu sau o intervenție chirurgicală pentru îndepărtarea dinților supranumerari sau a blocajelor, creându-se astfel condițiile favorabile pentru erupția naturală a caninilor.

Avansarea în vârstă (30-40 ani) crește riscul de fuzionare a dintelui cu osul înconjurător, nemaifiind posibilă aducerea lui pe arcadă, singură soluție fiind extracția și înlocuirea lui cu un implant dentar sau o punte.


În cazurile în care dintele nu erupe spontan pe arcadă, ortodontul și chirurgul maxilofacial lucrează împreună pentru a ajuta dintele inclus să coboare pe arcadă. Fiecare caz în parte este unic și trebuie bine investigat. Cel mai comun scenariu presupune aplicarea de către ortodont a unui aparat fix prin care se creează spațiu pentru încadrarea caninului.

După crearea de spațiu pacientul este trimis la medicul chirurg pentru o mică intervenție prin care acesta îndepărtează gingia și osul care acoperă caninul și lipește pe suprafața acestuia un bracket. Dacă dintele de lapte este încă prezent pe arcadă va fi extras în această ședință. Bracketul lipit pe canin are atașat un lanț în miniatură pe care chirurgul îl va atașa la aparatul dentar. Uneori chirurgul va lasă caninul descoperit în cavitatea orală, dar în majoritatea cazurilor îl va reacoperi cu gingia, lanțul ieșind printr-o mică gaură la nivelul mucoasei.

După 1-14 zile de la intervenția chirurgicală, pacientul se întoarce la ortodont. Acesta va aplica o forța la nivelul lanțului atașat de canin, începând astfel procesul de deplasare a caninului înspre arcadă dentară. Acesta este un proces lent, desfășurat cu mare atenție, care poate dura până la 1 an. După ce dintele este incadrat în arcadă dentară se va evalua statusul lui parodontal – aspectul gingiei. În cazul dinților deplasați pe o distanță mare poate fi necesară o mică intervenție de reconturare a gingiei.

Această procedură poate fi aplicată pentru oricare alt dinte inclus de pe arcadă.  Studiile arată că inițierea tratamentului cât mai repede în cazul dinților incluși crește considerabil șansele de încadrare pe arcadă.


Intervenția de descoperire a caninilor incluși este o procedură comună în cabinetul de chirurgie maxilofacială. Se realizează în anestezie locală și durează în medie 30-45 minute.

  • Vă puteți aștepta la o sângerare minimă de la nivelul locului intervenției chirurgicale, imediat post operator.
  • Durerile postoperatorii sunt minime și pot fi controlate prin simplă administrare de Ibuprofen sau Ketonal.
  • Inflamația este redusă în cazul acestei proceduri; aplicarea de pachete cu gheață o reduce semnificativ
  • Echimozele nu sunt comune la acest tip de intervenție.
  • Se recomandă o dietă mai moale pentru câteva zile; evitați mâncărurile crocante (chipsuri, biscuiți) care pot irită zona.
  • Păstrați o igienă corespunzătoare.

Medicul chirurg va evalua situația după 7-10 zile. După 1-14 zile medicul ortodont va aplica forța de tracțiune pe dintele inclus.