Tratamentul ortodontic chirurgical

<<<

In unele cazuri numai tratamentul ortodontic nu poate rezolva in totalitate problemele dentare. In situatiile in care exista o discrepanta mare intre cele doua maxilare sau intre maxilare si restul scheletului, este nevoie de o interventie chirurgicala care sa repozitioneze maxilarele pentru obtinerea unei ocluzii corecte si a unui aspect facial placut.

Cum sunt afectati pacientii care au discrepanta intre cele doua maxilare?

In general, adultii care apeleaza la tratament ortodontic pot fi tratati doar cu ortodontie. Totusi, o parte dintre pacienti care au o discrepanta mare intre maxilare, prezinta si o deformitate faciala, pot fi afectati in mai multe feluri:

  • aspectul dentar si facial este compromis, inducand stres psihologic si ducand cu scaderea calitatii vietii si afectarea relatiilor personale

Functionarea celor doua maxilare este compromisa si duce la:

  • dificultate la mancarea in public a anumitor alimente, deoarece nu se poate realiza intr-o maniera acceptabila social
  • afectarea gingiilor sau a palatului datorita unei ocluzii traumatice, ceea ce compromite prognosticul dintilor
  • probleme musculare si articulare
  • dificultati de vorbire

Ce cauzeaza discrepanta dintre cele doua maxilare?

Discrepanta dintre cele doua maxilare se dezvolta adesea fara nici o cauza specifica, desi poate exista o istorie in familie. Ocazional, discrepanta poate fi produsa in urma unei perturbari a cresterii, de exemplu o fractura condiliana in copilarie. Alteori, poate fi asociata cu un sindrom - microsomia hemifaciala.

Discrepanta dintre cele doua maxilare se poate observa inca din copilarie, devenind mai evidenta la pubertate. In unele cazuri, cu ajutorul aparatelor dentare, cresterea poate fi directionata spre reducerea diferentei dintre maxilare. In cazul in care directia de crestere este nefavorabila, se asteapta pana la incetarea cresterii si discrepanta se corecteaza cu ajutorul chirurgiei ortognate.

Care sunt obiectivele si beneficiile chirurgiei ortognate?

  • restabilirea si imbunatatirea functiei masticatorii ( abilitatea de a inciza si a mesteca)
  • imbunatatirea aspectului dentar si facial
  • cresterea calitatii vietii si imbunatatirea starii de spirit (psihologice)

Ce presupune tratamentul ortodontic-chirurgical?

Odata ce cresterea este incheiata (dupa 16-18 ani) se realizeaza un plan de tratament combinat, ortodontic si chirurgical. Pacientul este trimis de medicul curant la ortodont, de unde apoi este directionat spre un chirurg maxilo-facial. Investigatiile necesare includ radiografii, modele si poze.

Tratamentul presupune 3 stadii:

In unele cazuri, lipsa de dezvoltare transversala a maxilarului impune o etapa  preliminara inainte de aplicarea bracketilor. Este o faza initiala de expansiune chirurgicala a maxilarului - disjunctia asistata chirurgical - ce creaza spatiu necesar pentru incadrarea dintilor. Se realizeaza inainte de tratamentul ortodontic propriu-zis si de repozitionarea chirurgicala a maxilarelor. Se realizeaza in anestezie generala si presupune separarea celor doua jumatati ale maxilarului superior si largirea acestuia cu ajutorul unui disjunctor. Pacientul ramane in spital 1-2 zile, iar perioada de recuperare este de cateva zile.

 

Dupa interventia chirurgicala, pacientul este instruit sa activeze zilnic disjunctorul. Dupa cateva zile, un spatiu apare intre cei doi incisivi centrali, ceea ce indica realizarea disjunctiei. Spatiul va fi inchis de catre ortodont cu ajutorul aparatului dentar. Dupa activarea disjunctorului, urmeaza o perioada de repaus de 3-4 luni, pentru formarea de os nou. Dupa aceasta perioada, disjunctorul este indepartat si incepe tratamentul propriu-zis cu primul stadiu, cel ortodontic.

Stadiul 1: tratamentul ortodontic prechirurgical

Aparatul ortodontic fix - bracketii- este necesar pentru a indrepta dintii din cele doua arcade pentru ca cele doua arcade sa se potriveasca dupa ce diferenta dintre cele doua maxilare a fost redusa chirurgical. Aceasta parte de tratament este realizata de ortodont si dureaza in medie 18 luni, timp in care pacientul este vazut la intervale regulate de timp pentru ajustari.

Stadiul 2: tratamentul chirurgical

Cand ortodontul decide ca alinierea dintilor este satisfacatoare, ortodontul impreuna cu chirurgul vor stabili un plan ortodontic final. Tehnicianul dentar va simula pe modele miscarea propusa si va fabrica splinturile de acrilat care vor fi folosite de catre chirurg pentru repozitionarea maxilarelor in timpul operatiei.

 

Interventia chirurgicala se va realiza sub anestezie generala si presupune fracturarea dirijata a unuia sau ambelor maxilare. Inciziile sunt realizate intraoral, evitandu-se astfel cicatricile extraorale. Cu ajutorul splinturilor de acrilat, maxilarele vor fi fixate in noua pozitie, cu ajutorul placutelor de osteosinteza.

 

Interventia chirurgicala dureaza intre 2-5 ore, in functie de complexitatea cazului. Pacientul este spitalizat pentru 1-3 zile. Perioada de recuperare este de 3-4 saptamani.

 

Imediat postchirurgical, dintii de sus si de jos sunt uniti intre ei cu ajutorul unor elastice, iar in unele cazuri, splintul de acrilat ramane intre arcade. Cele doua maxilare raman blocate pentru 2 saptamani. Acest lucru poate induce panica pentru inceput, dar pacientul trebuie sa incerce sa nu se impotriveasca si sa se acomodeze cu noua situatie.

Simptomatologie

Durerea postchirurgicala este tinuta sub control cu medicatie antiinflamatorie, dar este surprinzator de redusa in majoritatea cazurilor. De asemenea se administreaza si medicatie antibiotica intravenos.  Edemul postchirurgical este normal. De obicei este maxim la 48-72 ore postoperator. Cea mai mare parte din edeme dispare la 7-10 zile postchirurgical, insa un usor edem rezidual poate fi vizibil pana la

cateva luni postchirurgical.

Hematoame, congestia nazala, inflamatia gatului si amorteala buzelor si barbiei pot aparea postchirurgical si se reduc treptat.

Alimentatia imediat postchirurgical - primele 4 saptamani

Imediat postchirurgical alimentatia este doar lichida si este administrata printr-o seringa. Acasa, datorita blocajului intermaxilar, edemelor si senzatiei de amorteala, alimentatia poate fi mai dificila pentru primele 2 saptamani. In aceasta perioada, alimentele trebuie sa fie moi. Recomandam pacientilor sa fie creativi in privinta dietei si sa treaca alimentele prin blender, transformandu-le in piureuri. Pentru a asigura o alimentatie corespunzatoare recomandam 5-6 mese pe zi.

 

Dupa indepartarea blocajului intermaxilar si a splintului, se va indica purtarea in continuare a elasticelor intermaxilare, acestea putand fi indepartate in timpul meselor. Se recomanda insa, evitarea alimentelor tari, deschiderea gurii realizandu-se treptat. Se indica de asemenea, realizarea de mai multe ori pe zi a unor exercitii de deschidere progresiva a gurii. Pacientul trebuie sa mestece tinand cont ca vindecarea definitiva a oaselor se realizeaza abia dupa 8-12 saptamani.

Dupa saptamana 4

Se trece treptat la o masticatie normala. Initial alimentele sunt moi si treptat se introduc alimente mai tari. Se recomanda portii initial mai mici. Este nevoie de o perioada de 2-3 luni pana cand muschii se obisnuiesc cu noua pozitie a maxilarelor. In aceasta perioada se recomanda evitarea alimentelor care necesita un timp indelungat de masticatie.

Igiena

Ca dupa orice rana postchirurgicala, este extrem de important sa se pastreze curate toate zonele din interiorul cavitatii orale. Dintii trebuie curatati foarte bine ( se pot folosi chiar periute mici pentru copii si periute interdentare). Dupa fiecare masa se recomanda clatirea gurii cu multa apa. Dusul bubal poate fi foarte util in aceasta perioada. Clatirea cu apa de gura este indicata de doua ori pe zi.

Intoarcerea la munca

Este recomandabil sa va luati 2-3 saptamani libere de la slujba sau scoala. Aceasta perioada poate fi mai lunga sau mai scurta in functie de fiecare caz in parte. Initial, imediat postchirurgical, pacientul se poate simti mai obosit ca de obicei, dar cu o nutritie buna nivelul de energie revine la normal.

   Atentie:

  • Sunt necesare 6-8 saptamani pentru o vindecare completa a oaselor maxilarului si 3-4 luni pentru recuperarea completa a organismului!
  • Daca in perioada de vindecare maxilarele sunt lovite, se pot deplasa si se poate produce o asimetrie, asa ca FITI ATENTI!

Exercitii fizice

Trebuie rezumate la exercitii usoare imediat cand pacientul se simte pregatit (alergare, inot, etc.). Trebuie evitate sporturile de contact si sporturile cu mingea.

Sangerarea

Pentru primele 7-10 zile postchirurgical, poate exista o sangerare usoara care se opreste de obicei in cateva minute. In prima saptamana postchirurgical, in urma operatiei maxilarului superior, pot aparea urme de sange vechi la nivelul nasului. Se recomanda sa nu suflati nasul pentru 3-4 saptamani postchirurgical.

Stadiul 3: tratamentul postchirurgical

Tratamentul postchirurgical dureaza aproximativ 6 luni si are drept scop realizarea relatiilor corespunzatoare intre dinti. Bracketii sunt indepartati de pe dinti de catre ortodont, urmand

faza de contentie.

Care sunt riscurile interventiei chirurgicale de repozitionare a maxilarelor?

Problemele majore sunt rare si tratamentul ortodontic-chirurgical are rezultate predictibile.

 

Complicatiile care pot aparea sunt:

  • Afectarea nervilor: in urma interventiei chirurgicale adesea apare o amorteala tranzitorie a barbiei, limbii si gingiilor. Intr-un numar redus de cazuri poate ramane o arie restanta amortita permanent.
  • Afectarea dintilor: daca igiena nu este corespunzatoare si pacientul consuma multe dulciuri si bauturi carbogazoase, suprafata dintilor poate fi afectata ireversibil.
  • Recidiva: in cazuri rare, este posibil ca dintii si maxilarele sa se deplaseze intr-o masura mai mica sau mai mare spre pozitia lor originala. De aceea, faza de contentie are o importanta deosebita.

Rezultate incredibile

  • Corectarea prognatismului mandibular.
  • Corectarea surasului gingival.
  • Corectarea deficientei mandibulare.

Proceduri adjuvante

Sunt o serie de proceduri adjuvante chirurgiei ortognate care vin sa imbunatateasca aspectul partilor moi, dincolo de ceea ce se obtine prin repozitionarea maxilarelor.

1. Platia mentonului (barbiei)

Sunt doua proceduri care imbunatatesc raportul dintre barbie si restul mandibului.

2. Rinoplastie

Zambetul este incadrat de nas si barbie si uneori este necesara modificarea ambelor pentru a obtine un echilibru facial.

3. Implante pentru tesuturi moi faciale

Imbunatatesc aspectul facial in doua situatii: deficitul paranasal care insoteste deficitul maxilar si deficitul de tesuturi moi in cazul microsomiei hemifaciale.

Implante pentru tesuturi moi faciale

4. Augmentarea buzelor

Imbunatateste aspectul buzelor.

5. Plastia zonei submentale - reducerea barbiei duble (“gusei”)

Avansarea mandibulei, prin chirurgie ortognata sau plastia de menton, imbunatatesc aspectul zonei submentale, dar de obicei nu sunt suficiente pentru a rezolva complet problema “gusei”.  Aceasta necesita adesea o combinatie de reducere a grasimii submentale si de intindere a muschiului platisma.

reducerea barbiei duble (“gusei”)

Urgente

Intrebari frecvente

Cazurile noastre

ORTODONTIE

Ce este ortodontia?

Contentia

De ce copilul meu are nevoie de aparat dentar?

Tratamentul precoce

Tratamentul cu aparate mobilizabile

Tipuri de anomalii dentare

Tratamentul cu aparatele fixe

<<